Sistemul nervos periferic are rolul de a transfera impulsurile nervoase de la creier și măduva spinării către față, membre și organe interne și să recepționeze informații și senzații despre mediul înconjurător, cât și despre funcționarea sistemelor din interiorul corpului.
Atunci când acești nervi sunt afectați sau distruși, apare neuropatia periferică. Cauzele sunt multiple, cum ar fi traumatismele, infecțiile, tulburări hormonale, deficiențe de vitamine, alcoolism, boli sistemice (precum diabetul zaharat), tumori maligne sau benigne asociate nervilor, afecțiuni ale măduvei spinării, dar poate apărea și consecutiv utilizării unor medicamente (antihipertensive, anticanceroase, anticonvulsivante sau unele antibiotice).
Afectarea se poate adresa unui singur nerv – mononeuropatie, sau mai multor grupuri în zone diferite – polineuropatie.
Care sunt simptomele neuropatiei periferice?
În funcție de tipul nervilor afectați (motori/ senzitivi sau autonomi – ce se ocupă cu organele interne), simptomele pot fi diferite:
– afectarea nervilor senzitivi provoacă amorțeli, furnicături la nivelul membrelor, reducerea percepției temperaturii, durere la atingeri fine (chiar a așternuturilor) sau senzație de arsură, cât și pierderea echilibrului.
– afectarea nervilor motori se manifestă prin crampe și slăbiciune musculară, atrofie, paralizie a membrelor
– sistemul nervos autonom afectat produce intoleranță la căldură, transpirație excesivă, tulburări digestive, hipotensiune, tahicardie și amețeală, disfuncții sexuale, incontinențe sau imposibilitatea golirii complete a vezicii urinare.
Care sunt factorii de risc?
Neuropatia periferică are incidență crescută la persoanele ce suferă de diabet zaharat necontrolat, boli autoimune precum poliartrita reumatoidă, infecții (boala Lyme, hepatite, HIV), boli tiroidiene sau renale, la alcoolici și persoanele cu deficiențe vitaminice, sau cu istoric familial de neuropatie.
Care sunt complicațiile?
În primul rând, la persoanele cu neuropatie periferică ce își pierd funcția senzitivă, mai ales la nivelul tălpilor, durerea nu mai poate exercita rolul protector, de aceea stresul repetitiv și leziunile pot trece neobservate și netratate, predispunând la ulcere nedureroase formate în zonele de presiune, la nivelul tălpilor (ulcere neuropat). Pierderea senzației termice predispune, de asemenea, la arsuri sau degerături.
O altă complicație este reprezentată de infecții, la locul leziunilor neobservate. De aceea, mai ales pacienților diabetici, li se recomandă verificarea periodică a tălpilor și îngrijirea corectă a acestora, pentru a vedea și trata cu rapiditate rănile minore.
Pierderea senzațiilor la nivelul tălpilor, dar și slăbiciunea musculară pot da senzația de „mers pe vată”, iar pacienții ajung să își piardă echilibrul, mai ales în întuneric, ceea ce duce la căderi.
Cum se diagnostichează neuropatia periferică?
Diagnosticul este realizat de către medicul neurolog, printr-un istoric medical complet și o examinare neurologică a reflexelor, a forței și tonusului muscular, a funcțiilor senzitive, posturii și coordonării, dar și examinarea nervilor cu ajutorul unor teste speciale de conducere nervoasă și electromiografie.
Uneori, pot fi indicate teste de sânge, teste imagistice, biopsie nervoasă sau de piele.
Cum prevenim neuropatia periferică?
Sănătatea nervilor poate fi conservată prin modificări în stilul de viață, printre care dieta echilibrată, mai ales cu aport suficient de vitamină B12 (carne, pește, ouă, lactate, cereale), exercițiul fizic regulat și evitarea activităților ce pot cauza leziuni ale nervilor – poziții defectuoase prelungite, mișcări repetitive sau utilizarea îndelungată a mașinăriilor cu vibrații puternice, fumatul și consumul excesiv de alcool, expunerea la toxine.
Ce tratament se utilizează în acest caz?
Acesta se bazează în primul rând pe tratarea cauzei ce a provocat neuropatia, dar și pe ameliorarea simptomelor, pentru care se recomandă antialgice (antiinflamatoare nesteroidiene), uneori antiepileptice, cu acțiune intensă pe durerea neuropată, tratamente topice cu capsaicină și chiar antidepresive, dovedite că au efect în transmiterea impulsurilor dureroase. Uneori, pot fi prescrise anestezice, dar și medicamente care să ajute la tratarea funcțiilor alterate a organelor interne.
Ce poți face acasă?
– utilizează metode de siguranță pentru obiectele ascuțite, nu le lăsa la întâmplare
– măsoară cu termometrul temperatura apei din baie
– folosește mânuși atunci când apuci obiecte fierbinți
– ține peste noapte lumini de veghe, pentru a evita mersul în întuneric
– poartă mănuși și șosete potrivite în timpul rece
– folosește cadru de mers pentru o stabilitate crescută, atunci când echilibrul este afectat.
