Încercarea de a localiza momentul în care omenirea a început să valorifice viţa-de-vie, obţinând minunata licoare, pare a fi o misiune aproape imposibilă chiar şi pentru cei mai experimentaţi şi dedicaţi arheologi. Date concrete străbat timpul, descoperiri fascinante şi interesante, dovezi clare că omul a acordat atenţie şi interes acestei minunate plante, împletind totul cu proceduri şi metode ingenioase de prelucrare a acesteia.
Deliciul gustului străbate din antichitate
Cu toate acestea, o dovadă a descoperirii şi folosirii tehnicilor de prelucrare a strugurilor, străbate din jurul anului 6000 Î.Ch., aparţinând Georgiei, urmată de Iran şi Grecia. Antichitatea s-a închinat zeilor, iar licoarea aromată şi uşor alcoolizată a făcut parte din ritualuri elaborate şi pline de ofrande. Astfel, sortimentele de vin pe care ni le oferă astăzi Crama Zoreşti – Dealu Mare, par a avea strămoşi foarte îndepărtaţi, încărcaţi de semnificaţii şi putere. Roma antică a adoptat şi a continuat acest cult al vinului. Consumul ritualic al vinului a avut o foarte mare importanţă în practica evreiască, iar pentru Biserica Creştină vinul roşu reprezintă Legea cea nouă, sângele lui Isus pe care Acesta ni l-a oferit la Cina cea de Taină.
Strugurii, picături rubinii sau cu tente de chihlimbar
Arheologii şi cercetătorii au urmărit parcursul vinului, acordând atenţie diferitelor aspecte. Astfel, s-a descoperit că rădăcinile foarte îndepărtate ale speciilor de viţă-de-vie cultivate astăzi pe podgorii însorite şi parfumate precum cele de la Crama Zoreşti – Dealu Mare, se trag din strugurii sălbatici care împânzeau cândva zone precum Armenia, Georgia sau sud-estul Turciei. Licoarea trecutului se pare că avea culoare preponderent roşie, iar modificările aduse tehnologiei de vinificaţie, a ajutat la folosirea tuturor speciilor de struguri şi la fabricarea celor mai variate sortimente de vinuri, apărând astfel şi cele cu tente de chihlimbar.
Vinul, o licoare cu multe destinaţii
Parcursul vinului este foarte lung şi elaborat. Odată cu răspândirea tehnicilor de vinificaţie, se clădeşte o adevărată industrie. Se fabrică amfore, se inventează butoaie şi sticle, se descoperă prese şi sisteme de fermentaţie. Vinul devine monedă de schimb, cumpără şi vinde, parte componentă a comerţului, crescând şi înflorind astfel viticultura şi producţia de vin. Cu varii concentraţii de alcool, vinul a avut de-a lungul timpului foarte multe destinaţii. Precum sortimentele sofisticate oferite de Crama Zoreşti – Dealu-Mare, vinul a oferit vremurilor un deliciu pentru papilele gustative, delectând cu aroma şi dulceaţa sa.
Însă rubinia licoare nu şi-a găsit loc doar pe mese îmbelşugate, ci a reprezentat întotdeauna un punct de referinţă în practicile ritualice, a fost folosită ca leac şi remediu în vindecarea anumitor afecţiuni, sau a fost integrată în formulele parfumierilor timpurilor.
Astfel, vinul care ne răsfaţă astăzi cu arome şi buchete inegalabile, are o istorie foarte amplă, împletită printre paginile pline de mister pe care le-a parcurs omenirea. Atât în vremuri grele şi tulburi, cât şi în perioade de pace şi echilibru, vinul a stat tăcut în amfore, aşteptând să îşi îndeplinească menirea.
© Crama Zoreşti – Dealu Mare
Com. Vernești, Jud. Buzău
www.zoresti.ro; www.vinurizoresti.ro
